Protopopul Valentin Coposu, tatal lui Corneliu Coposu, semnatar al Unirii Transilvaniei cu România

6
1094
Protopopul Valentin Coposu, tatal lui Corneliu Coposu, semnatar al Unirii Transilvaniei cu România

Preot, protopop, semnatar al Unirii Transilvaniei cu România, în calitate de delegat al cercului electoral Simleu, consilier judetean si om de cultura, Valentin Coposu se înscrie, la loc de cinste, în galeria marilor personalitati salajene din generatia Marii Uniri.

Familia si formarea profesionala

S-a nascut la 1 noiembrie 1886 în localitatea Cioara (azi Deleni), judetul Salaj. Era fiul preotului Grigore A. Coposu si al Ludovicai suteanu.
Cursurile scolii primare le face la Domnin, judetul Salaj, iar liceul la Baia-Mare. Se înscrie la Facultatea de Teologie din Budapesta, de unde este dat afara din cauza crezului sau politic. Termina facultatea la Gherla, cu specialitatea în limba arameica, care se pare ca era limba vorbita de Isus Hristos.
Înca din timpul studentiei participa, alaturi de tatal sau, la o serie de întruniri ale fruntasilor români salajeni. Tatal sau era agentul electoral al lui Gheorghe Pop de Basesti si împreuna cu acesta, la o adunare electorala, la Cehu Silvaniei, în anul 1906, au fost crunt batuti de catre oficialitatile maghiare.
Valentin Coposu, alaturi de alti studenti teologi din Salaj, organizeaza în fiecare an, la Simleu Silvaniei, o serie de petreceri dansante, banii strânsi fiind folositi „în favorul bisericii greco-catolice din localitate”, unde se pare ca a cunoscut-o pe viitoarea lui sotie, Aurelia Anceanu .
Dupa terminarea facultatii, în anul 1909, primeste o grea lovitura, la 19 septembrie tatal sau, Gregoriu Coposu, trecând la cele vesnice, la vârsta de numai 54 de ani.

Preot în Bobota

În anul 1908, Valentin Coposu o cunoaste pe Aurelia Anceanu, probabil cu ocazia seratelor organizate de tinerii teologi la Simleu Silvaniei. Logodna lor era anuntata în coloanele prestigiosului ziar „Gazeta de Dumineca”, în vara anului 1909. S-au casatorit în luna decembrie 1909 si s-au stabilit la Bobota, în casa parohiala în care locuia si „tata mare”, cum îi spuneau venerabilului protopop Gavril Vaida, împreuna cu familia. Sotia sa, Aurelia, era fiica preotului Iulian Anceanu si a Corneliei Anceanu, nascuta Vaida. Asadar, Aurelia Anceanu era nepoata protopopului greco-catolic Gavril Vaida. Era o fata foarte frumoasa, dupa cum mentioneaza si Alexandru Vaida Voevod, var cu Aurelia Anceanu, în memoriile sale. În anul 1908 absolvise cursurile scolii de Fete din Brasov. Dupa moartea tatalui sau, din anul 1907 s-a mutat, împreuna cu mama si fratii sai, la bunicul din Bobota, Gavril Vaida.
Pe data de 12 decembrie 1909, Valentin Coposu a fost ordinat si numit ca preot cooperator la Bobota, alaturi de venerabilul protopop Gavril Vaida.
Ajungând preot în „fruntasa comuna româneasca” Bobota, tânarul preot urca repede pe scara ierarhica a gradelor bisericesti, implicându-se, de asemenea, în activitatile culturale si cele politice ale vremii.
Protopopul Gavril Vaida fiind la o vârsta înaintata, cel care a participat la adunarea de protest împotriva înfiintarii Episcopiei maghiare de Hajdudorog a fost tânarul preot Valentin Coposu. Adunarea a avut loc pe data de 29 mai 1912, la ea participând peste 20.000 de persoane.
La sfârsitul anului 1917, dupa cum reiese dintr-o scrisoare datata 19 ianuarie 1918, trece la cele vesnice, la venerabila vârsta de 88 de ani, protopopul Gavril Vaida de Glod, fara a mai apuca sa vada cu ochii sai realizarea visului pentru care luptase întreaga sa viata, unirea tuturor românilor într-un singur stat.
Pe data de 13 februarie 1918, vicarul Silvaniei, Alexandru Ghetie, îl înstiinta pe episcopul greco-catolic al diecezei Gherla, Iuliu Hossu, ca preotul Valentin Coposu a fost „introdus” ca administrator al parohiei Bobota, începând cu data de 10 februarie 1918. Îl roaga, totodata, sa binevoiasca a propune Ministerului de Culte si Instructiune Publica sa asigure congua (salariul –n.n.) preotului Valentin Coposu, pe trimestrul I, începând cu data de 10 februarie 1918.

Delegat la Adunarea Nationala de la Alba Iulia si semnatar al Unirii Transilvaniei cu România

În primele zile ale lunii noiembrie 1918 debuteaza si în judetul Salaj procesul de constituire al Consiliilor si Garzilor Nationale Române. Astfel, la data de 10 noiembrie, are loc constituirea Consiliului si al Garzii la Simleu Silvaniei, iar a doua zi, la Zalau, se înfiinteaza Consiliul National Român, pentru comitatul Salaj.
În localitatea Bobota, pe data de 12 noiembrie 1918, satenii s-au adunat în curtea casei parohiale si au ales Sfatul National Român din comuna. Presedinte a fost ales Valentin Coposu, în componenta Consiliului comunal fiind alesi apoi un vicepresedinte si 12 membri. Tot acum se constituie si Garda nationala din comuna, sub conducerea stegarului dr. Valer Ancean, cumnatul lui Valentin Coposu, fiind compusa din 60 de persoane.
Consiliile si garzile nou formate actionau ca organe politico-administrative, înlocuind vechile autoritati maghiare, ele trebuind sa rezolve problemele locale si sa contribuie la pregatirea Unirii Transilvaniei cu România.
Dupa esuarea tratativelor de la Arad si hotarârea de eliberare definitiva a teritoriilor românesti, de sub fosta stapânire, situatia se precipita. Consiliul National Român trebuia sa ia masuri urgente. Astfel, la 20 noiembrie 1918, face toate demersurile pregatitoare pentru adunarea de la Alba, organizarea si alegerea deputatilor, pastrarea ordinei si alte masuri administrative. Se vor forma cercuri electorale în toate judetele din Transilvania si Banat, fiind alesi reprezentantii românilor cu scopul de a pleca la Alba Iulia sa voteze Unirea. În judetul Salaj s-au format cinci cercuri electorale si anume: Cercul Diosod; al Silvaniei; al Simleului; al Zalaului si al Tasnadului.
În cercul electoral al Simleului au fost alesi urmatorii deputati: dr. Cassiu Maniu, dr. Iuliu Coroianu si dr. Alexandru Aciu, din Simleu Silvaniei; Ioan Talos, preot în Giurtelecul simleului si Valentin Coposu, preot în parohia Bobota.
Preotul Valentin Coposu a fost însotit la Alba Iulia de înca trei „bobotani”: stegarul dr. Valer Ancean, care avea functia de comandant adjunct al garzilor nationale românesti din Salaj; Nicolae Ciocean si Ioan Groza. Împreuna cu însotitorii sai din Bobota, se urca în „trenul Unirii”, care venea dinspre Tasnad, în gara Sarmasag.
Despre participarea „bobotanilor” la istorica adunare, Nicolae Ciocean, participant la eveniment, fost primar al localitatii Bobota în perioada interbelica si fin al familiei Coposu, relata urmatoarele: „La Teius, trenul a fost atacat cu arme de garzile nationale maghiare. Faceam si eu parte din garzile nationale românesti, conduse în Salaj de dr. Iulian Andrei Domsa, având ca ajutor pe dr. Anceanu (Valer n.n.) din Bobota. În tren cu noi era si Ioan Arion, care tinea în mâna steagul românesc. Un glont dusman i-a luat viata. L-am dus în tren, asa mort, pâna la Alba Iulia unde preotul Valentin Coposu l-a înmormântat ca pe un erou al natiunii. Lacrimile noastre de durere se amestecau cu bucuria înaltatoare a momentului. Noi, taranii salajeni, eram asezati la Alba-Iulia pe Câmpia lui Horea, martirul taranimii. Acolo ne-a vorbit despre întregirea neamului românesc neuitatul episcop Iuliu Hossu, într-o înflacarata chemare catre multime, pe care n-am s-o uit”.
Despre însemnatatea deosebita a actului istoric de la 1 Decembrie 1918, Valentin Coposu le povestea si copiilor sai: „A fost un eveniment fantastic, spune Flavia Coposu. Mai întâi si întâi ne-au povestit ca au plecat la Alba Iulia echipati, bucurosi, fericiti, ma rog, ca se facea actul unirii si ca acolo s-au adunat peste o suta ... nu stiu ... 200 de mii de români. Ce povestea tata, chiar mi-aduc aminte ca ne povestea noua ca poate pentru prima data în istorie a avut efect Pe-al nostru steag e scris unire, care l-o cântat toata suflarea de acolo”.
Reîntorsi de la Alba Iulia, salajenii au adus la cunostinta celor ramasi acasa hotarârile luate la Alba Iulia, care au fost primite cu mare entuziasm. La Bobota, preotul Valentin Coposu, împreuna cu toti enoriasii, a înconjurat biserica, cu prapori si în sunetul clopotelor, care anuntau marele eveniment.
Însa, dupa fixarea liniei demarcationale în Salaj: Hodod-tigani (azi Criseni) - Zalau-Vârsolt-Ciucea, populatia româneasca ramasa înafara ei, din plasile Crasna, Simleu si Tasnad, au trait câteva luni sub teroarea instaurata de bandele maghiare bolsevizate. Acestia „terorizau, urlau, înjurau pe români, nelinisteau locuitorii, mâncau si beau unde apucau, dezertau si veneau alti noi, nu ascultau de nimeni”.

Calvarul suferit în Ungaria bolsevizata

Fruntasii politici ai românilor din zona Simleului au fost arestati si acuzati de „tradare de patrie”, fiind întemnitati, mai întâi la Simleu, apoi la Nyregyhaza si Budapesta. Au fost eliberati în urma schimbului de ostateci dintre armata româna si cea comunista maghiara, care a avut loc pe data de 23 mai 1919, la Tiszafured. Printre cei care au fost arestati, în „lotul Simleu”, facea parte si Valentin Coposu.
Pe data de 13 martie 1919, fruntasii politici din zona Simleului au fost arestati, dusi în fata procurorului militar dr. Pograny si acuzati de „tradare de patrie”.
Valentin Coposu, împreuna cu cumnatul sau Valer Ancean, a fost arestat pe data de 22 martie 1919. Referitor la episodul arestarii, Valentin Coposu relata, ulterior, urmatoarele: „Am fost detinut de 6 jandarmi sub cuvânt de tradare de patrie si dus 8 km, pe jos, prin ploaie si noroi la Sarmasag. M-au aruncat într-un vagon de vite, ca pe un animal bun pentru sacrificat si apoi expediat la Simleu, batjocorit pe drum de secui. Închis aici zilnic ne vizita calaul, încins cu un streang si ne pipaia grumazul. Dupa 8 zile m-au expediat la Nyregyhaza. În Careii-Mari, bolsevicii maghiari voiau sa ne spânzure. Am avut noroc cu jandarmii care i-au oprit, fiindca aveau misiunea de a ma duce viu la Budapesta pentru a scoate din mine 100 kg de sapun, fiindca eram foarte bine dezvoltat”.
Despre arestarea sa si calvarul suferit în închisorile din Ungaria, protopopul Valentin Coposu evita sa povesteasca în familie. În schimb, le povestea copiilor mama si soacra sa: „La noi tata nu povestea foarte multe, sigur ca era entuziasmat si fericit de toata întâmplarea asta (participarea sa la Alba Iulia –n.n.) si a militat serios pentru Unire. Nici macar nu ne povestea cum l-a batjocorit. Ne povestea bunica ca dupa foarte scurt timp de la Unire i-a arestat pe toti semnatarii si i-a dus pe jos pâna la Carei, pâna unde se termina România si în fiecare post angaja oameni care înjura si scuipa si-i facea valahi puturosi si la tata o zis ca era solid, nu era gras, ca-l taiem bucati si facem cârnati sau slanina... si i-au dus pe jos din Bobota pâna în Carei. Pe jos din post în post. si cu el o mai fost un preot din Unimat, cred ca ... nu stiu cum îl chema”.
Lotul de ostateci salajeni a fost transportat de la Carei, prin Debretin, ajungând la Nyregyhaza. Aici au sarbatorit Sfintele Sarbatori de Pasti, în biserica greco-catolica din Hajdudorog. Liturghia a fost oficiata de preotul Valentin Coposu, care-i si împartaseste pe ostateci.
Frontul era foarte aproape, astfel ca pe data de 26 aprilie ostatecii au fost dusi la gara, pentru a fi transportati la Budapesta. În gara si-a facut aparitia un tren militar blindat românesc, care face ravagii printre trupele bolsevice maghiare. Profitând de ocazie, din cei 32 de ostateci reusesc sa evadeze o parte dintre ei. Astfel, la Budapesta mai ajung doar 12 ostateci.
Din lotul de ostateci facea parte si mama lui Iuliu Maniu, care a fost arestata împreuna cu familia sa. Ea era internata într-un hotel din Budapesta. Aflând ca familia sa a fost luata ostateca, la rândul lui Iuliu Maniu l-a luat ostatec pe Kohn Moric, tatal salajeanului de origine, din localitatea Lelei, Bela Kun si l-a internat într-un hotel din Fagaras. De altfel, tatal lui Bela Kun se dezicea total de idealurile comuniste ale fiului sau.
Dupa lungi tratative, la cel mai înalt nivel, deoarece a intervenit si prim-ministrul Ion I.C. Bratianu, s-a ajuns la un schimb de ostateci, care a avut loc la Tiszafured, pe data de 23 mai 1919.

Membru marcant al Astrei salajene

Reîntors acasa din temnitele unguresti, preotul Valentin Coposu îsi reia activitatea cu o intensitate si un elan mult mai mare, atât pe plan spiritual, cât si pe plan politic.
Preotul Valentin Coposu a desfasurat o activitate deosebita si pe plan cultural, fiind secondat în toate actiunile culturale de vrednica sa preoteasa, Aurelia Coposu. Cei doi participa la actiunea de reorganizare a despartamântului Astrei din Simleu. Adunarea de reconstituire a acestui despartamânt, al celei mai prestigioase societati de cultura din Transilvania, a avut loc pe data de 26 decembrie 1920, la Simleu. La adunarea de la Simleu se iau decizii importante privind reorganizarea despartamântului si programul asociatiei pentru viitor. Se prevedea înfiintarea de noi agenturi, biblioteci si cooperative satesti, fiind alesi în acest scop 31 de delegati, printre ei numarându-se si Valentin Coposu. Fiecare delegat, ca presedinte al agenturii, dispunea sa fie alesi, în comuna sa, 4 membri în comitetul agenturii, învatatorii locali fiind secretari sau bibliotecari.
În urmatorii ani, Valentin Coposu desfasoara o prodigioasa activitate pentru înscrierea de noi membri în ASTRA salajeana, astfel ca în anul 1923 din cei 156 membri ai despartamântului Simleu 20 erau din Bobota.

Activitatea pe tarâm religios si politic

Valentin Coposu a îndeplinit si o serie de functii administrative si politice. În anul 1920 este ales membru al biroului electoral central Salaj, birou din care faceau parte 21 de membri.
A fost un membru marcant al Partidului National Român, având în vedere si legaturile strânse dintre familia Coposu si Iuliu Maniu, presedintele partidului.
Pe tarâm spiritual, de asemenea, a desfasurat o activitate extrem de bogata. A înfiintat în Bobota Reuniunea Mariana. A introdus în viata religioasa a satenilor Cultul Sfântului Anton de Padova; Cultul Preasfintei Inimi a lui Isus; Cultul Sfintei Terezia; cele 3 tipuri de Rozale si Calea Crucii.
Preotul Valentin Coposu, împreuna cu reprezentantii Senatului bisericesc si credinciosii din Bobota au depus eforturi considerabile pentru reparatiile capitale de la biserica, care fusese afectata de trecerea timpului si de vremurile vitrege ale primei mari conflagratii mondiale. Considerata si pâna atunci o adevarata Catedrala a Salajului, biserica din Bobota era acum, într-adevar, un monument de arhitectura ecleziastica remarcabil.
La data de 1 septembrie 1929, în parohia Bobota a avut loc un eveniment important prin sfintirea bisericii greco-catolice. La eveniment a participat o numeroasa delegatie ministeriala, în frunte cu Iuliu Maniu, prim-ministru al României, a carui mama s-a nascut la Bobota si un numeros sobor de preoti, în frunte cu episcopul diecezei de Gherla, Iuliu Hossu.
Datorita prodigioasei sale activitati, ascensiunea pe scara ierarhica a preotului Valentin Coposu continua. Chiar în ziua sfintirii de la Bobota, pe data de 1 septembrie 1929 a fost înaintat la gradul de protopop onorar, „cu facultatea de purta brâu rosu” si „în nadejdea sigura, ca aceasta recunostinta a noastra îsi va fi îndemn pentru continuarea si intenzificarea activitatii Onorat Fratiei Tale spre marirea lui Dumnezeu”.
În cadrul aceleiasi sedinte consistoriale, devenind vacant oficiul protopopesc al tractului Samsud, prin decesul protopopului Augustin Ossian, episcopul Iuliu Hossu l-a desemnat pe Valentin Coposu în locul acestuia.
La alegerile locale din anul 1930 a fost ales consilier judetean din partea P.N.T. si chestor al Consiliului Judetean Salaj.
Protopopul Valentin Coposu îndeplinea functia de presedinte al P.N.t. din plasa Supur si era un membru marcant al organizatei judetene.
La alegerile parlamentare din anul 1937, îl gasim în postura de candidat la Senat, la Colegiile administrative, dar, din pacate, lista PNt Salaj nu a iesit câstigatoare si la Colegii.

Dictatul de la Viena, refugiul si tragicul sfârsit

Anul 1940 a însemnat si pentru familia Coposu un adevarat cutremur, deoarece au pierdut tot ce au muncit o viata întreaga la Bobota. În urma Dictatului de la Viena din 30 August 1940, familia Coposu este nevoita sa paraseasca Bobota, deoarece, la fel ca si în anul 1919, protopopul Valentin Coposu era trecut pe „lista neagra” a autoritatilor maghiare. Se refugiaza în judetul Alba, comuna Coslariu, unde Valentin Coposu mai pastoreste doar un an de zile.
Din pacate, în vara anului 1941 familia Coposu sufera un nou cutremur devastator. La vârsta de numai 54 de ani, cu dorul Ardealului si Bobotei sale dragi în suflet, unde îsi lasase agoniseala de o viata, Valentin Coposu trece la cele vesnice în urma unui infarct, în ziua de 28 iulie.

Functii si decoratii

De-a lungul întregii sale cariere profesionale, Valentin Coposu urcat repede pe scara ierarhica, îndeplinind urmatoarele functii: protopop al districtului samsod (1929); protopop emerit (1931), iar dupa numirea protopopului Petru Cupcea ca vicar al Silvaniei a devenit protopopul tractului Supur; assesor consistorial (1932); arhidiacon (1935) si inspector districtual al învatamântului religios (1939). De asemenea, pentru merite deosebite, a fost decorat cu urmatoarele distinctii: Ordinul „Coroana României” în grad de cavaler (1930); „Steaua României” (1932) si Ofiter al ordinului „Ferdinand” (1933).

Urmasii lui Valentin Coposu

Din fericita lui casatorie cu Aurelia Anceanu au rezultat 6 copii: Cornelia Veturia, nascuta pe data de 31 ianuarie 1911, decedata în anul 1988; în anul 1914, pe data de 20 mai, apare o noua bucurie pentru familia Coposu, prin nasterea fiului Corneliu Valeriu, care avea sa devina „presedintele moral” al României, decedat la 11 noiembrie 1995; Mircea Flaviu Viorel, nascut pe data de 18 iunie 1919, decedat la numai câteva luni, dupa unele surse de gripa spaniola si se gaseste înmormântat în curtea bisericii din Bobota; Marioara Viorica Doina, nascuta pe data de 28 aprilie 1922, decedata în anul 1990; Flavia Lucia Terezia, nascuta pe data de 6 decembrie 1924, iar la distanta de înca 9 ani, pe data de 26 septembrie 1932, Steluta Lucia Rodica.
În concluzie, se poate afirma ca activitatea deosebita pe tarâm national, cultural si spiritual, pe care protopopul Valentin Coposu a desfasurat-o de-a lungul vietii, îl propulseaza în galeria marilor personalitati salajene.

 

COMENTARII

  1. trebuie sa ne omagiem eroii ,pt ca titi ceilalti si-i cinstesc pe ai lor doar noi avem probleme in a n-ii cinsti.Probabil din invidie si mai ales din prostie! Cei care nu se pot ridica la nivelul acelora care s-au sacrificat pt idealurile nationale si nu pt buzunarele proprii ,aceia carcotesc si ii bagatelizeaza pe adevaratii romani;\r\ne plina lumea de eroi dupa razboi dar de fapt sunt doar niste netrebnici pusi pe capatuire si cu gura mare!

  2. Sunt tot mai putini romani care citessc aceste articole, majoritatea prefera spalarea de constiinta nationala pe care o practica in mass-media ,televiziunile gen latrina 3 si guita tv cu predicatorul gidea si fanariotul chiriac.

LASA UN COMENTARIU

Comentariu
Nume

Site-ul graiulsalajului.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.