“Chiar daca teritoriul, poporul si armata unei natiuni dispar, natiunea ramane vie cata vreme supravietuieste Parlamentul”, sustine cu toata taria Tariceanu. Sa vezi, sa auzi si sa nu crezi. Nici una, nici doua, presedintele Senatului a iesit pe podium in lumnia reflectoarelor, a zambit cu nonsalanta confratilor si a aruncat petarda ca Parlamentul este “mintea si inima natiunii”. Pai, fir-ai tu sa fii de om dus cu plugusorul in toiul verii; in opinia ta istoria, cultura credinta de veacuri ale acestui popor sunt zarzavaturi, sunt doar elemente de decor ce graviteaza in jurul Parlamentului care geme de penali. Pe vremea Impuscatului ne invata la scoala ca “Partidul e-n toate in cele ce sunt / Si-n cele ce maine vor rade la soare”; Acum vii tu si ne spui ca rolul de lanterna, nici macar de far, in haosul in care traim, este Parlamentul. Acest Parlament care trebui micsorat, stop_coloana conform vointei poporului, care prin salarii umflate si pensii nesimtite jecmaneste o intreaga natiune. Pai, daca natiunea dispare asa cum ai inceput sa balmagesti, pe cine va mai jecmani Parlamentrul? Mai mult decat atat, omul doi in stat profeteste supravietuirea actualului Parlament chiar si dupa apocalipsa. Si nu in ultimul rand, ce vor face barbatii de stat fara stat, daca totul in jurul lor va pieri? Ai cam dat cu bata-n balta, Taricene. Ai fost de ridicol.
About Author
