O “monstruoasa coalitie” de perspectiva – Interviu cu analistul politic IOSIF BODA

0
9

-Constituirea noului guvern condus de Emil Boc aminteste de “monstruoasa coalitie” a deceniului sapte din secolul al XIX-lea, cand conservatorii au dat mana liberalilor (rosiilor). La o alta scara valorica, astazi, stanga s-a inteles cu dreapta, adica cele doua mari partide: PSD si PDL. Dumneavoastra, ca analist politic, credeti in sinceritatea politica a acestor doua partide? Are valabilitate de durata aceasta “monstruoasa coalitie” contemporana?
-Da, aveti dreptate, coalitia de guvernare PDL-PSD seamana oarecum cu aceea denumita in istoria romanilor ca fiind “monstruoasa coalitie”. Daca si rezultatele pe termen mediu vor fi asemanatoare, adica, daca acum vom asista la un fel de a doua modernizare a Romaniei, atunci va fi fost bine. Numai ca aceasta coalitie de guvernare: a)a fost determinata de un rezultat al votului popular care a situat cele doua partide umar la umar, fara ca vreunul din ele sa aiba sansa de a forma singur guvernul; b)o alta coalitie, pentru care au “lucrat” nume grele din PSD, precum Ion Iliescu, Adrian Nastase sau Viorel Hrebenciuc, dar si lideri remarcabili precum Crin Antonescu sau Dinu Patriciu, ar fi fost la fel, o alianta intre stanga romaneasca si un partid categoric de dreapta; si-apoi, lucrul cel mai important, aceasta coalitie a esuat inainte chiar de a incepe “chinurile” facerii, ale nasterii; c)coalitia de guvernare PDL-PSD s-a nascut in conditiile in care valul imens, urias al crizei financiare economice se pravale peste Romania.
Daca cele doua partide (liderii lor!) nu vor reusi sa se lepede de naravul cotenilor, al aranjamentelor de culise, al reglarilor de conturi si al pozitiilor de putere in propriul partid, guvernul acesta va trebui sa fie ultra-solid pe picioare, cumpatat, fara buzunare la imbracaminte si cat mai competent cu putinta. In majoritatea ministrilor noului guvern am incredere, dar sunt vreo trei pentru care nu mi-as baga mana in foc. Ma ard buricele degetelor de a trece de la analiza politica in zona jurnalismului de investigatie.
Dumneavoastra ma intrebati daca eu cred in “sinceritatea idealurilor” afisate de cele doua partide. Domnule profesor, v-as reaminti o fraza care-i apartine fostului secretar general al ONU, U. Than: “In politica, nu exista nici prietenii vesnice, nicidu smanii de neimpacat! Exista numai interese!” Altfel, extrem de inteligenta anuntarea cu pastrarea la Ministerul de Justitie a domnului Catalin Predoiu.
-Dupa alegerile electorale, presedintele Traian Basescu, sigur pe sine, fara ezitare, i-a acordat credit in formarea noului guvern lui Theodor Stolojan – renumit finantist. Numai ca, la cateva zile, Theodor Stolojan “abdica” de la onoarea facuta de seful statului. Cum explicati inlocuirea lui Stolojan cu Emil Boc?
-Si primul abandon (cel din 2004 in cursa pentru prezidentiale) si cel de-acum, de instituire a mandatului de prim-ministru desemnat, la doar cinci zile dupa ce l-a acceptat, constituie, in buna parte, o enigma chiar si pentru mine, care, zic eu, il stiu destul de bine pe Theodor Stolojan. As putea sa mentionez doar ca domnul Stolojan nu este un om care sa alerge dupa functii, mai ales dupa cele politice. Ca, in pofida unui mare prejudiciu de imagine pe care si l-a asumat, laolalta cu bascaliile unora sau sincera nedumerire a altora, Stolojan nu este un pelican politic, nu inghite pe nemestecate orice i se ofera. Apoi, nu-i place sa sufle nimeni in ciorba pe care el trebuie sa o faca. Pe el trebuie sa-l lasi sa-si pregateasca ogorul, sa si-l are, sa-l semene, sa-l ingrijeasca si sa-si culeaga recolta. Altfel nu se baga. Asta este, sa inteleaga fiecare ce o vrea! Insa nu am cum sa mentionez ca si domnia sa stia in ce se baga. Nu era o fata ingenua, ademenita intr-un apartament promitator de rasfaturi. Avea ocazia sa se retraga inainte de a fi desemnat de a forma guvernul pentru un mandat de patru ani! Astfel de gesturi costa. Si-l costa, politic, pe insusi Theodor Stolojan. Dar de ce sa n-o spunem, s-a jucat cateva zile bune si cu sperantele, increderea sau dezamagirile noastre. Si costa si astea.
-Recent, presedintele tarii a lansat ideea de intinerire a clasei politice romanesti. Dupa parerea dvs., poate fi vorba de oameni politici tineri si imbatraniti, pe de alta parte? Puteti da exemple?
-Sigur, ceea ce voi raspunde eu la aceasta intrebare a dvs. va putea fi considerata, oricand, si o pledoarie pentru generatia mea. Eu, insa, cred ca varsta in sine nu este nici viciu, nici virtute. Pe de o parte, nicaieri in lume, oameni la 55 de ani (Radu Berceanu) sau 52 de ani (Vasile Blaga, Adriean Videanu) nu pot fi considerati batrani, mai ales in politica. Apoi, am avut niste dezamagiri cu “tinerii politicieni” (desigur, nu cu toti) precum Cristian Adomnitei, Tudor Chiuariu sau Adrian Cioroianu, incat incep sa suflu si in iaurt. Eu insumi ii reprosam, intr-o emisiune electorala, imberbului Cristian Boureanu ca gandeste de parca ar fi cu cel putin 20 de ani mai batran decat doamna ministru al Muncii, Mariana Campeanu, trecuta, cred, bine de 50 de ani, dar cu un comportament si o gandire extrem de vioaie. Destui tineri politicieni au deprins foarte repede naravurile rele ale “batranilor”, cum s-ar zice, au imbatranit in cele alaturi de protectorii lor. Sunt si destule exceptii si eu nadajduiesc ca vor performa si Roberta Anastase, si Victor Ponta, si Theodor Paleologu si ca, in timp, vor reveni pe scena politica deja consacratii George Maior sau Mihai Razvan Ungureanu.
Sa speram ca in 2009 nu va fi asa de greu incat sa nu putem suporta. Si asta nu depinde doar de noi.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here