Îndemn la simplitate

1
255


Ziua să ne fie bună, dragi cititori!

Sâmbătă, 14 noiembrie, se împlinesc 30 de ani de la trecerea în veșnicie a filozofului, etnografului și sociologului român Ernest Bernea. Ernest a fost unul dintre intelectualii de marcă ai perioadei interbelice, martir mărturisitor al închisorilor comuniste. Promotor de seamă al culturii românești autentice, Ernest se remarcă prin profunzimea gândirii sale creștine, scrierile sale fiind încărcate de o distinsă sensibilitate și bună-cuviință. Temele abordate și trăirile sale din perioada detenției comuniste scot la iveală o personalitate eroică, cu preocupări superioare, înscrierile sale deschizând un drum a cărui castitate este astăzi în mare parte pierdută.

Una dintre carțile sale de căpătâi este ”Îndemn la simplitate”, o colecție de cugetări pe teme filosofice și morale, rod al anilor de meditație petrecuți în izolare.

Ernest ne împărtășește în aceste reflecții despre omul modern, despre lupta sa continuă și tragică pentru a câștiga un prisos de bine. Lumea noua s-a încrezut prea mult în civilizație și progres, dar nimeni nu a stat să se gândească ce impact pot aduce acestea ființei spirituale a omului. Omul a devenit o ființă complexă, fiind astfel împovărat cu elemente secundare, care l-au încărcat și prefacut până la năruire. Cu cât omul și-a creat mai multe nevoi, cu atât el a devenit mai complicat, mai puțin stăpân pe sine și mai puțin liber, renunțând la ceea ce era esențial, pierzându-și adevărata frumusețe și tărie.

Nevoia de a corespunde vremurilor, ambițiile și gusturile nenumărate l-au sedus și l-au îndemnat către o lume a decorativului și a inutilului. Pentru ca o înnoire să fie posibilă, omul trebuie să renunțe la aceste podoabe ale modernismului și să se întoarcă la elementele originare ale ființei sale, el trebuie să înlăture rugina sufletului și să-și exprime esența. Aici intervine simplitatea, stare originară a firii, singura care poate păstra legătura vie și autentică cu Dumnezeu. De aceea Evanghelia este cartea simplității și a permanenței, a esențialului. Omul simplu trăiește viața din plin, cunoaște adâncurile și cuprinde lumea, trăiește firesc și esențial, cu o mare tărie și stăpânire de sine.

Dragilor, avem nevoie să readucem simplitatea în viețile noastre și să o trăim în adâncime, în esență. Viața zilnică ne face să pierdem frumusețea pură a începuturilor, conchide autorul, sensul încercărilor noastre fiind înnoirea, descoperirea eului nostru, cel uitat și rătăcit. Observați în jurul nostru! Cercetați-vă inimile! Omul zilelor de astăzi este mereu nemulțumit, greu de înțeles, mereu în căutare de noi satisfacții, nimic nu-l mai mulțumește, nimic nu-l mai împlinește…Astfel el ajunge să cadă în stări de neliniște și crize. Dar criza poate deveni benefică dacă aduce după sine o cucerire nouă, o iluminare a ființei.

Dragi cititori, iată câteva crâmpeie preluate din reflecțiile lui Ernest Bernea, care ne arată încă o dată ce bogății de seamă pot să nască suferințele trăite în unire cu Dumnezeu. Cât de mult poate să înnobileze un suflet suferința trăită cu frumusețe, cu rodnicie, cu valoare. La ce înălțimi poate să ajungă cugetul omenesc dacă acesta caută cu omenie, sinceritate și simplitate înțelesurile existențiale.

Îi mulțumim autorului pentru moștenirile lăsate și fie ca aceste reflecții să ne fie hrană pentru suflet, răspuns la întrebări și imbold către o viață mai simplă.

”Am înțeles că putem avea totul neavând nimic și nimic având totul”, spunea Mihai Eminescu.

Așadar oameni buni, să căutam să trăim simplitatea în viețile noastre! Este o practică binevenită în vremurile în care ne aflăm și o provocare căreia suntem nevoiți să-i răspundem cu curaj.

Sănătate și numai bine!

1 COMMENT

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here