Dobașul

0
1110
Dobașul

Eram mic și țin minte ca atunci când trecea dobașul (cel care batea toba) pe drum se îmbulzea lumea la porți sa asculte ce s-a întâmplat în sat, ori ce transmit autoritațile. Vremea a trecut, n-am mai vazut dobași prin satele noastre, mijloacele de comunicare s-au perfecționat și toba cu bețele ei a ramas doar obiect de muzeu. Doamne, ce ți-e și cu civilizația asta!
La sfârșitul saptamânii trecute, pe ulițele satului Voivodeni am vazut dobașul. A ieșit în sat sa anunțe ca la caminul cultural e mare întâlnire între cei plecați din localitate și mare petrecere. Batea toba, preț de un minut, apoi stiga cât îl ținea plamânii ce se va petrece în centrul așezarii. Lumea îl privea curioasa. Dobașul Vasile Groza, zis și Mânzu, era încântat de zecile de priviri care se îndreptau spre el și de urechile care se aplecau asupra stop_coloana spuselor lui. De lucrat, Vasile Groza nu lucreaza. Nu are unde. Doar pe la oamenii din sat mai merge cu ziua la lucru. Bate toba și mai primește un leuț pentru un deț de palinca și câteva țigari. De la cei cu dare de mâna. Mânzu se îngrozește la gândul ca obiceiul de a bate toba pe ulițele satului e pe cale de pierzanie. Și el n-are decât 43 de ani.

COMENTARII

LASA UN COMENTARIU

Comentariu
Nume

Site-ul graiulsalajului.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.