Dacii liberi făceau piepteni din corn de cerb la Pericei

0
950

O inedită aşezarea a dacilor liberi, ai cărui localnici erau specializaţi în prelucrarea cornelor de cerb pentru obţinerea de piepteni a fost descoperită de arheologii Muzeului Judeţean de Istorie şi Artă Zalău, pe teritoriul localităţii Pericei.

Descoperirea a fost una pur întâmplătoare, arheologul Horea Pop remarcând, în anul 2002, fragmente ceramice în pământul aruncat la marginea drumului de un localnic ce îşi făcea o extindere a locuinţei. Cercetările din acel an au mai scos la iveală și alte complexe dacice (un bordei, un alt cuptor și un atelier de prelucrare a cornului) afectate și acestea de lucrările edilitare. Ulterior, în anul 2008, MJIAZ a efectuat o săpătură sistematică pe proprietatea respectivă, identificând nu doar nivele de locuire din epoca romană ci și unul, anterior, din prima epocă a fierului și altul, ulterior, din evul mediu târziu.    

„În 2002, când am descoperit acea excavaţie pentru nişte anexe gospodăreşti, în Pericei, pe strada Gouţ, am găsit cu ocazia finisării unui taluz realizat de proprietar un cuptor menajer şi rămăşiţele unui bordei cu material dacic şi, la un nivel superior, o amenajare – nu era foarte clar despre ce era vorba la vremea respectivă, în care s-au descoperit oase şi fragmente de coarne de cerb, cu urme de prelucrare. În acel moment nu am putut să facem o săpătură sistematică. Am făcut-o abia în 2008, când am săpat în proprietatea vecinului un şanţ de 20 de metri lungime şi doi metri lăţime din care am reuşit să scoatem tot materialul cu coarne de cerb. Tot atunci am găsit foarte multe gropi menajere cu fragmente de coarne de cerb şi ceramică dacică de epocă romană, lucrată la roată şi cu mâna. Aceste descoperiri ne-au dus cu gândul la faptul că ne aflăm într-o zonă dintr-o aşezare de epocă romană din Barbaricum (zona de dincolo de graniţele imperiului roman, unde locuiau şi dacii liberi n.r.), în care localnicii erau specializaţi în prelucrarea cornului de cerb”, precizează Horea Pop, șef secție în cadrul Muzeului Județean de Istorie și Artă Zalău.

În toamna anului 2019 Muzeul Județean de Istorie și Artă Zalău (MJIAZ) a reluat lucrările de săpături arheologice sistematice în situl Pericei-Gouț, cercetări continuate şi în acest an.

„Am extins săpătura în această zonă cu potenţial arheologic deosebit şi în 2019 am săpat două casete, în suprafeţe relativ mari, de şapte pe 12 metri şi de opt pe opt metri, în care am găsit construcţii în care chiar se debita acel corn. Construcţia respectivă era tapetată efectiv, pe jos, cu un strat gros de 15-20 de centimetri de resturi de coarne de cerb. N-am reuşit în campania anului trecut să finalizăm cercetările, aşa că am continuat şi în acest an. Cu ocazia săpăturilor arheologice de la Pericei am găsit şi piepteni şi fragmente de piepteni, pentru că, de fapt acesta era produsul finit, obţinut din coarne de cerb. Încă din vremea respectivă lumea avea cel mai probabil păduchi. Şi atunci, cea mai bună metodă de a scăpa de ouăle de păduchi era pieptenele de os, care până târziu, în secolul XX a fost utilizat de oameni. Mai apoi s-a făcut şi din corn de vacă, dar prima dată cornul de cerb era cel utilizat cu predilecţie la aşa ceva. A prelucra coarnele de cerb pentru a obţine piepteni nu era la îndemna oricui. Era în mod sigur o specializare destul de aprofundată şi serioasă în prelucrarea acestui corn şi numărul mare de resturi găsite ne arată că acestea provin de la zeci sau chiar sute de cerbi. Probabil că unele coarne au fost culese din pădure, iar altele sunt de la cerbi vânaţi. Am găsit şi alte oase de animale, care sunt foarte probabil de la cerbi. Ceea ce este iarăşi foarte interesant e faptul că am putut reconstitui etapele de realizare, de la debitarea cornului de cerb, la realizarea de lamele semifabricate, apoi la lamelele finisate deja, gata pentru transformarea în piepteni şi apoi faza finală, a realizării pieptenelui propriu-zis”, precizează arheologul de la Muzeul Judeţean.

Potrivit acestuia, aşezarea datează din secolele II-III, existând probabilitatea unor schimburi cu romanii din zona Porolissum.

„Dimensiunea mare a acestui proces local de prelucare a cornului poate să ne ducă cu gândul că este o aşezare specializată în aşa ceva. Aşa cum sunt în zona Satu Mare, la Medieşul Aurit, aşezări de daci liberi specializaţi în realizarea ceramicii în mediul barbar sau tot în Satu Mare o aşezare de meşteri făurari, aşa probabil că şi aici este o aşezare specializată în prelucrarea cornului şi realizarea produselor finite, în special pieptenii din os. Am găsit şi aici dovezi ale „importurilor” romane, ceea ce înseamnă că se realizau schimburi între Dacia Porolissensis şi zona barbară, aşezarea fiind datată undeva în secolele doi-trei, dar avem şi locuire de secolul IV”, menţionează Horea Pop.    

Săpăturile au scos la iveală şi numeroase fragmente de ceramică dacică, ce poartă o „amprentă” locală distinctă, arheologul precizând că în compoziţia lutului au fost înglobate şi cochilii de melci, care şi astăzi se găsesc în zonă în număr mare.  

Luni, 5 septembrie, a fost ultima zi de lucru pe şantierul arheologic de la Pericei-Gouţi. Cel puţin deocamdată, pentru că cercetările ar putea fi reluate, după realizarea de măsurători geofizice.

„Noi vrem să stopăm deocamdată cercetarea anul acesta, deşi mai este destul de investigat. Vrem să facem măsurători geofizice, pentru a vedea cât de multe complexe arheologice există pe acest areal, care ocupă cel puţin două-trei hectare de teren, dacă nu mai mult. În funcţie de asta vom face anul viitor sondaje pentru a delimita mai bine situl şi pentru a vedea dacă situaţia din acest punct se verifică şi în acele zone, adică dacă găsim aceleaşi elemente, fragmente de corne de cerb, pentru a fi siguri că aşezarea este una specializată în prelucrarea cornului de cerb”, conchide Horea Pop.

LEAVE A REPLY

Please enter your comment!
Please enter your name here