Sondaj



RSS Feed

 

Ce se ascunde in căsuța veche a lui Ioan Gherman

Comoara din Ortelec

14 August 2014

În casa colonelului în rezervă Ioan Gherman din cartierul Ortelec al municipiului Zalău se ascunde “o comoară demnă de toată admirația”, după cum ne relata de curând și istoricul Marin Pop de la Muzeul Județean. Douăzeci de mii de volume de carte, zeci de tablouri și documente oficiale, dar și sculpturi sunt în casa care dăinuie din 1912 pe “dâmbul” de lângă fosta biserică a satului. Ioan Gherman s-a năcut la 1 mai 1933, la Sighetul Silvaniei, fiu al preotului greco-catolic Gherman.
Am ajuns și noi ieri la locul despre care am auzit atâtea povești în cercul istoricilor sălăjeni. Undeva retrasă, printre pomii roditori din ogradă, ni se dezvăluie o clădire cu o arhitectură interesantă. Am aflat mai târziu de la Ioan Gherman că această casă a fost construită de strămoșii lui cu piatră de la cariera din Moigrad în jurul anului 1912. Colonelul Gherman ne conduce încet spre casa în care deține o comoară națională. “Casa asta a răzbit prin trei mari războaie: cel balcanic și cele două mondiale, și uite-o și în ziua de azi în picioa-re”, ne spune încă de la prima strângere de mână colonelul Gherman. Odată intrați în prima încăpere, ne sare în ochi o oglindă de un metru și jumătate înălțime, cu care coonelul Gherman se laudă că o are tocmai din Ierusalim. La dreapta străjuiau intrarea în cealaltă ca-meră două altare, pe care ace-sta ne spune că le are de ani buni. “Am aici exponate dedicate Fecioarei Maria și lui Isus Cristos aduse tocmai din Ierusalim, Croația și Spania, unde am avut ocazia să merg în pelerinaj”. În celălalt colț al încăperi, lângă o fereastră înaltă, stăteau luminate de razele Soarelui cinci tablouri, fiecare cu povestea sa. Colonelul Gherman ne-a atras atenția asupra celui din mijloc, semnat de bunicul său la 1917. Colonelul ține însă neapărat să ne spună că “acestă colecție am moștenit-o de la bunicul meu”.

22.000 de cărți într-o încăpere

Odată intrați în cea de-a doua încăpere, Ioan ne prezintă o colecție impresionantă de cărți. Ne-a povestit cu patos despre câteva dintre ele. Am rămași surprinși de numărul mare al publicaților pe care le deține. “Vă spun sincer că sunt peste 21 - 22 de mii aici”. Despre raftul de lângă ușă povestește însă cu cea mai mare trăire în suflet. “Aveam șapte ani în timpul ocupației ungurești. Mă doare tot ce ne-au făcut, însă aici am o colecție de cărți, vechi și de două-trei sute de ani, toate în limba maghiară. Ele sunt o istorie pură a acestei națiuni. Colecția ce o dețin aici este foarte importantă pentru mine. Este o comoară a literaturii maghiare”, ne povestește cu mare înflăcărare colonelul. Tot în acea încăpere, printre miile de cărți am remarcat mai multe editate pe plan local, toată colecția “Acta Mvsei Porolissensis”, zeci de monografi lansate de curând. Remarcabilă este și colecția “Biblioteca pentru Toți” și Colecția “Universitatea Brita-nică”. Ceea ce ne-a surprins a fost și colecția Graiul Săl

Comoara din Ortelec
ajului, zeci de numere pe care acesta le-a strâns printre alte publicații.

Istorie în tablouri

Ajunși în ultima cameră cu exponate, Ioan Gherman ne povestește că acolo odinioară erau cazați oaspeții de seamă ai parohiei. “Aici veneau oaspeții de seamă și se cazau. Aceste dulăpioare, de exem-plu, sunt din lemn de trandafir. Le-am primit de la Ierusalim odată cu oglinda din prima ca-meră”. Printre acestea, ne-a atras atenția un triunghi construit pe peretele nordic din nouă tablouri. “Acest triunghi este descrierea familiei mele. Puteți vedea un arbore genealogic realizat exclusiv din tablouri cu fotografii vechi”, ne povestește printre altele colonelul.
La plecare, colonelul Gherman ne invită să sorbim împreună un “păhar de pălincă de prună ce dăinuie de ani buni”. În timp ce acesta făcea pregătirile, ca o gazdă ospitalieră, ne sare în ochi, undeva pe un perete o pictură imensă din care un bărbat, care oriunde te uitai, te urmărea cu privirea. L-am întrebat pe Ioan de unde are tabloul, iar aceste ne zâmbește. “Uitați-vă atent la el. E semnat de bunicul meu. Eu zic că ori era nebun, ori era un patriot convins. Și-a lăsat tot ce avea aici în această casă și a plecat pe front la Mărășești. Cred că a fost printre puținii preoți din Imperiul Austro-Un- gar care a ajuns să lupte în armata română la Mărășești. Drept dovadă stă și acest tablou - și indică cu degetul spre o biserică veche pictată pe pânză - pe care bunicul meu l-a realizat în timp ce era la Mărășești pe front. Colonelul Gherman se mai laudă și cu unul din nepoții săi, care este preot-călugăr la o mânăstire din Ierusalim.

Din dragoste pentru români

L-am întrebat pe colonel de ce face aceste eforturi. “Iubesc aceast popor, de aceea colecționez toate cărțile care se scriu despre acest județ. Vreau să rămână o moștenire pe care copiii copiilor voștri să o valorifice, așa cum și generația noastră a avut prilejul să o facă. Însă, nu multă lume strânge toate cărțile laolaltă ca să fie mai ușor pentru viitorii istorici. Eu fac asta din dragoste față de județ, față de România, față de viitorul neamului românesc”, a sunat răspunsul dânsului.
Cu aceiași seninătate pe chip și zâm-bet, colonelul ne urează drum bun și ne conduce până la poartă, de unde ne urea-ză numai de bine, nouă și cititorilor noștri. Nu cred că ne-ar ajunge nici trei pagini de ziar pentru a povesti tot ce am aflat de la domnul Gherman, însă în numerele viitoare promitem că vom reveni și cu alte înâmplări inedite aflate de la acesta.

Vizualizari 3447
Comentarii articol

>

in 15 August 2014 22:08

1500

>

in 15 August 2014 22:09

Mărturiile unui om de ştiinţă roman Scrierea lui I.P.Brătianu, care prima dată a apărut in editura americană ,, Transylvania and the Hungarian – Romanian problem ,, iar după aceea in revista ,,Magyar Elet ,, din Toronto pe 01.03.1980 a apărut şi in limba maghiară, reflectă punctul de vedere a unui om de ştiinţă umanist şi foarte cinstit. De la marxism- socialism pană la socialismul naţional In timpul lui Ceauşescu Mă consider mandru roman, dar mai presus de asta sunt mandru că sunt roman din Ardeal. Strămoşii mei au fost valahi, ceea ce inseamnă, ,, păstori”, care cu mai bine de 1000 de ani in urmă au pornit spre nord de undeva din apropierea Albaniei de azi cu oile , in căutare unui trai mai sigur. 3 / 10 2014.08.13. 23:33 Este incorect ca oamenii de ştiinţă romani din motive politice au născocit nişte teorii pentru originea romanilor, după care am fi aborigeni pe pămintul Transilvaniei.

>

in 15 August 2014 22:12

Comentariul nu a fost adaugat deoarece sunt permise comentarii de maxim 1500 de caractere lungime

>

in 15 August 2014 22:13

Comentariul nu a fost adaugat deoarece sunt permise comentarii de maxim 1500 de caractere lungime

BRAVO !!!>

in 10 Octombrie 2014 14:15

bravo !!! datorita acestui articol omul asta a fost omorat de hoti ca sa-i ia averea de care scrieti voi

uISRtfipghT>

in 19 Octombrie 2015 21:33

50BDq5 Really enjoyed this blog.Really looking forward to read more. Fantastic.

rJyZQvgFCAVscVy>

in 5 Iulie 2016 17:08

mlvLAo Im grateful for the blog.Much thanks again. Really Great.

 (nu este publicat)    captcha image
NOTA: Sunt interzise injuriile, cuvintele obscene si atacul la persoana.

Site-ul graiulsalajului.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.