Sondaj



RSS Feed

Cantecul popular salajean este apreciat gratie unor oameni de exceptie

11 Octombrie 2013
Ileana Domuta Mastan

Recent, un mesager al cantecului popular salajean si-a mai adaugat un trandafir in buchetul vietii. De aproape 50 de ani, Ileana Domuta Mastan incanta auzul si umple su-fletele celor care au aplecare spre traditie, autenticitate si frumosul acestui neam. Aplaudata de sute de mii de spectatori, incununata cu zeci de lauri, vocea poleita cu aur a artistei din Salaj s-a auzit pe toate meridianele lumii. Me-losul de la poale de Meses, de pe Valea Agrijului, a Almasului sau a Barcaului, a ajuns pe scenele din Franta, Statele Unite ale Americii, Olanda, Germania, Italia si pe aproape intreg mapamondul. „Ce bucurie mai mare poti avea decat faptul ca un cantec cules cu migala de mine din satul Pausa ori Brusturi a ajuns sa mangaie auzul lui George Bush ori Nicolas Sarkozy?”, se intreaba retoric interpreta folclorului salajean. Si bucuriile n-au fost putine. „Aproape ca n-a fost festival national sau international de folclor de la care sa nu ma intorc cu un premiu. Nu fac aceasta afirmatie din lipsa de modestie, dar asta este rea-litatea!”, spune oarecum stanjenita apreciata solista de muzica populara.

De la Zalau...

Cu duiosie isi aminteste Ileana Domuta Mastan de inocenta varsta a copilariei, cand parintii, si mai cu seama bunicul, i-au descoperit minunatul har de a reda cele sapte note muzicale intr-un mod cu totul si cu totul deosebit. Ileana ne povestea ca atunci cand aveau musafiri, de sarbatori, de taiatul porcului, era o mandrie pentru tatal sau sa o cocoate pe masa si sa o roage sa cante. Era si ea bucuroasa, erau bucurosi si cei care o ascultau. Zice cantareata ca vocea i se trage de la bunicul, iar cultura muzicala din familie, unde tatal sau avea o claneta. Vocea sa de exceptie a fost sesizata si in ciclul primar, cand era cap de afis la serbarile scolare. Remarcata cu adevarat a fost doar dupa ce a venit la Zalau, cand profesorul de muzica de la Liceul Ady Endre (actualul CNS), Stefan Bodis, i-a descoperit vocea de privighetoare.

...la Baia Mare

Cum Zalaul, in acea vreme, era un targ provincial, „unde nu se intampla nimic”, dupa absolvirea liceului, Ileana Domuta Mastan si-a luat zborul catre Baia Mare pentru a urma cursurile Scolii Populare de Arta. Aici i-a intalnit pe Nicolae Sabau, Angela Buciu, Nicu Moldovan si alti pastratori si purtatori ai folclorului romanesc. Prima si marea satisfactie avea sa vina in 1964, cand a fost laureata a „Concursului Regional, Cultural - Artistic”, obtinand locul I. „Tatal meu a fost atat de incantat de aceasta izbanda, incat, cu mainile sale a confectionat rama diplomei”.

Festivalul „Maria Tanase”, rampa de lansare

Totusi ata o tragea catre casa. S-a intors la Zalau, iar mai marii culturii de atunci au propus-o pentru a concura la prima editie a festivalului „Maria Tanase”. I s-a decernat aici un premiu special care, de fapt, a si lansat-o in folclorul national. Succesul de la festivalul „Maria Tanase” a fost precedat de prima aparitie la Televiziunea Romana. De aici i s-au netezit cararile spre ascensiune. Este chemata la primele inregistrari radio si ii apare primul disc la prestigioasa casa de discuri Electrecord. Cum, prin 1970 au luat fiinta orchestrele profesioniste de muzica populara de pe langa casele de cultura ale sindicatelor, Ileana Domuta a avut privilegiul de a se angaja la orchestra „Mesesul” din Zalau. Pentru solista de muzica populara din Salaj, Festivalul „Cantarea Romaniei” (mult barfit si denigrat de pretinsii artisti autentici) a fost o a doua rampa de lansare. La editia a doua, de la Targu - Mures (1979), Ileana Domuta Mastan a urcat pe prima treapta a podiumului. Asta a facut ca privirile cunoscatorilor si specialistilor din folclor sa se indrepte asupra ei.

De foame, in Olanda am mancat ceapa de Pericei

Prima iesire peste hotare a fost in 1973, cand a participat la Festivalul
Cantecul popular salajean este apreciat gratie unor oameni de exceptie
International de Folclor din Olanda, alaturi de alti mesageri ai cantecului popular salajean, precum Sava Negrean si Domnita Sabadas. Nu faptul ca au luat premiul cel mare persista in amintirea salajencei, ci faptul ca a fost depasita de civilizatia din acea tara. „Eram cazate, eu si Sava, la o familie muncitoreasca. Ne-au spus sa ne spalam rufele la masina de spalat, cu programator, dar noi pentru noi era o necunoscuta. Cand am vazut ecranul color am amutit. Ne-au imbiat cu mancaruri de-ale lor, dar ne-a fost rusine sa le spu-nem ca nu stim cum sa le servim, asa ca am ramas flamande. Cand am ajuns in camera, mai ca am sfartecat buzunarele geamantanului cautand ceva de-ale gurii. Si nu am gasit decat ceapa de Pericei si niste coji de paine, ce-i drept, mai uscate. Le-am mancat cu pofta si ne-am facut probleme unde sa ascundem cojile de ceapa sa nu le vada gazdele. Tot in geamantan le-am pus si le-am adus pe pamant romanesc”.

Fie painea cat de rea...

Vremea s-a scurs. De la patania din Olanda, Ileana Domuta Mastan si ansamblurile de folclor din Salaj au incantat spectatorii din multe, multe tari. Pana si peste Ocean, in Statele Unite ale Americii vocea consacratei interprete de folclor s-a facut auzita. Si nu oricum, ci cu minute prelungite de aplauze. De zece ori a fost solicitata sa cante in tara tuturor posibi-litatilor. Si posibilitati sa ramana acolo au fost, dar ea si-a iubit cu ardoare taramurile de unde a plecat si de fiecare data se simtea ca un nou nascut cand punea piciorul pe pamant romanesc. Indreptar ii era zicala „Fie painea cat de rea...”

Ce credeti despre starea actuala a folclorului romanesc, in speta a celui salajean?

Nu e o stare jalnica, desi globalizarea ne pandeste. Inca mai exista surse neexploatate, dar pentru a le gasi si a reusi sa deosebesti kistch-ul de autentic, trebuie sa ai cunostinte si multa munca. Am umblat prin satele Salajului cu magnetofoane in spate pentru a inregistra melodii care puteau disparea odata cu cel ce le interpreta. Atata vreme cat aceasta natie nu va disparea, si traditiile si folclorul o sa dainuiasca!

Cu ce ati ramas dupa aproape 50 de ani de cantec?

Cu multe. Cu multe bucurii, dar si cu regretul ca nu am reusit intotdeauna sa fac ceea ce mi-am propus. Ma cunoaste o mare parte din lume, dar eu as fi vrut sa fiu mai cunoscuta. „Cand ma prind cu badea-n joc” as fi dorit sa se fredoneze si in Noua Zeelanda si in tarile nordice. Ma consider un om si un artist implinit. Si atata vreme cat ma vor tine puterile voi fi in slujba acestui neam si a cantecului sau.

Daca ar fi sa o luati de la capat, de la vremea cand fredonati primele melodii auzite de la tata si bunic, ce cale v-ati alege?

Aceeasi pe care o strabat si azi. Fara cantec, viata mi se pare searbada. Asa ca ...

Ileana Domuta Mastan a vazut lumina zilei in localitatea Pericei. Artista din Salaj a adunat in palmares sute de premii, sute de aparitii TV in tara si in strainatate, dar si zece albume inregistrate. Si-a dobandid un renume datorita autenticitatii cantecelor sale. Melodiile de suflet ale interpretei raman in continuare „Invartiti-va voi poale”, „Trimasu-mi-o badea dor” si „Eu doinesc, codrul rasuna”. Pentru a fi sigura ca mandrul cantec al Salajului va dainui prin timp si peste timp, Ileana Domuta Mastan si-a luat sub aripa un grup de tineri talentati si pasionati de folclor, spre a le indruma pasii catre reusite.

Vizualizari 1863
Comentarii articol

>

in 12 Octombrie 2013 7:21

Ileano putina modestie nu ti-ar strica uneori nu prea raspunzi la salut

>

in 13 Octombrie 2013 9:50

Un om minuntat. Succes in toate. Cu respect.

>

in 13 Octombrie 2013 9:53

Sanatate si multa putere de munca pe mai departe. Timpul a trecut dar amintirile frumoase din copilarie au ramas.

 (nu este publicat)
NOTA: Sunt interzise injuriile, cuvintele obscene si atacul la persoana.

Site-ul graiulsalajului.ro nu raspunde pentru opiniile postate in rubrica de comentarii, responsabilitatea formularii acestora revine integral autorului comentariului.